Despre "meme" si de ce nu te urci cu picioarele pe scaun cand prietenul tau vrea sa mearga la baie

Realitatea este complexa pentru ca gandim simplu. Sau, legat de tematica articolului anterior, realitatea este complexa pentru ca lucrurile sunt. In ceea ce urmeaza, voi aborda o pozitie evolutionista. Daca lucrurile nu ar fi fost, noi nu am mai fi. Sau, incercand sa ies din jocuri inutile de cuvinte, leul este naspa pentru sanatatea ta si noroc de tine ca o stii. Adaptativ, prin urmare, ca lucrurile sa fie.

Problema este ca odata ce incepi sa gandesti in reguli, cauti reguli peste tot. Si unde nu sunt reguli, le construiesti. Un exemplu dragalas (si intunecat) este comportamentul nostru cand mergem la o inmormantare. Frequently asked questions de persoane sub 30 de ani la inmormantari: "ce se face acuma?". Chiar daca nu ai auzit intrebarea asta personal, iti dai seama ca le bantuie creierul atunci cand matusa din fata lor se apleaca, in timpul slujbei, sa-si mangaie genunchii care-o chinuie si, deodata, jumatate de biserica se apleaca.

Ce vorbesc eu aici nu sunt noutati. Richard Dawkins a propus in '76 acelasi lucru, informatia transmisa cultural fiind comparata cu cea transmisa genetic, capatand numele de meme (sau memă [?], folosindu-ne de limba romana). Ce este un meme? Un meme este o unitate de informatie transmisa cultural, din generatie in generatie. Un exemplu simplu (desi extraordinar de complex) este limbajul. Vorbim pentru ca parintii nostri vorbesc si ei vorbesc pentru ca bunicii lor vorbeau si bunicii bunicilor vorbeau si tot asa. Asadar, succesul nostru ca specie tine de calitatea combinatiilor genetice si memetice. Ilustrativ, Hitler considera ca rasa ariana (combinatie genetica) este superioara si nazismul (combinatie memetica) este ideologia perfecta.

Asa cum exista gene pentru calvitie, exista meme care nu au nicio valoare adaptativa. Susan Blackmore a exemplificat (aici) folosindu-se de obiceiul semi-tamp de a indoi colturile hartiei igienice in hoteluri, moteluri sau alte astfel de locuri. Norocul nostru e ca, desi genele-s de la Doamne Doamne, memele-s de la domnu' si doamna. Putem, deci, sa le schimbam cum vor muschii nostri. Numai ca, asa cum frecvent sublinia Terence McKenna, "culture is our operating system". Si de cate ori ati vazut voi MacBook-urile sa fie prieteni cu PC-urile? Sau, cati din noi sunt prieteni cu oameni care stau invers la coada de la ghiseu, poarta tricourile pe dos si mananca supa cu paharul?

De ce nu te urci cu picioarele pe scaun cand prietenul tau vrea sa mearga la baie? Situatie ipotetica: stai la o masa de 15 oameni, si cei care stau pe o anumita latura stau cu spatarele lipite de perete. Ce inseamna asta? Asta inseamna ca prietenul tau care a baut vreo 3, 4 beri vrea sa mearga la toaleta si trebuie sa ridice 4 oameni ca sa faca asta. Intrebarea mea e: de ce ies toti de la masa, intra inapoi, ies din nou cand se intoarce prietenul tau cu zambetul pe buze de la baie, si intra iar, impiedicandu-se de picioarele de la masa, cand poti sa te urci cu picioarele pe scaun? Pentru ca ala care se urca cu picioarele pe scaun devine PC intre MacBook-uri. Sistemul de operare functioneaza gresit (gresit = deviere de la normalitatea statistica).

Concluzia: construim. Dar trebuie sa avem grija sa nu instalam ferestre in podea.

E-prime si secolul in care Aristotel s-ar trage de urechi

De ce se scarpina Mihai in cap cand Andrei il trimite pana la camara sa ii aduca palnia? Pentru ca palnia lui Andrei este de fapt o sticla de plastic taiata la jumatate. Cam la fel cum anafara (folosindu-ma de exemplul lui Robert Anton Wilson) este trupul Mantuitorului. Daca Andrei ar fi preot si l-ar trimite pe Mihai pana in altar sa-i aduca niste trup al Domnului, s-ar scarpina Mihai in cap, cautand?

In 1965, David Bourland Jr. a propus ca verbul "a fi" sa fie scos definitiv din scrierile stiintifice (si nu numai). Rezultatul? English-prime. O limba engleza unde "to be" nu exista. Bine, bine, dar de ce? Pai, logica Aristoteliana nu este infailibila. Sa luam urmatorul exemplu: Ion a inceput sa rada de o femeie care a cazut pe scari. => "Ion este o persoana insensibila" In acelasi timp, Ion i-a cumparat mamei sale flori de 8 martie. => "Ion este o persoana sensibila" Atunci Ion este si A si non A. Concluzia? Esenta Aristoteliana, adica ideea ca un stimul are o calitate intrinseca transcontextual (vaca-i mancare si-n America, si-n Romania) nu se aplica intotdeauna. De fapt, nu se aplica in majoritatea cazurilor. Sa nu uitam ca in cultura Indiana vaca este un animal sacru, nu o sursa de mancare.

OK, si care-i scopul? Scopul limbajului English-Prime e cam acelasi cu al uTorrent-ului (pe care stim cu totii ca-l folosesti sa piratezi filme, jocuri si muzica) cand iti propune sa instalezi o versiune noua. Limbajul inseamna pentru creier ceea ce software-ul inseamna pentru hardware. O versiune mai noua, si prezumtiv mai buna a limbajului o sa-ti provoace mai putine bug-uri in creier si o sa-l faca sa functioneze mai bine. Si uite-asa n-o sa te mire cand Ion i-a daruit mamei sale flori de 8 martie. Pentru ca Ion nu este insensibil. Ion s-a comportat insensibil cand femeia a cazut pe scari.

E-prime se bazeaza pe filosofia operationalista, unde nimic nu este "ceva" in sine. Observatorul atribuie semnificatii obiectelor sociale cu care interactioneaza. Prin urmare, utilitatea E-prime este mai evidenta atunci cand, in descrierea unui obiect social, introduci observatorul. Prin urmare: "Mie mi s-a parut ca Ion s-a comportat insensibil cand femeia a cazut pe scari". Prietenul lui Ion, care mananca frecvent seminte in autobuz, poate sa spuna: "Mie mi s-a parut comportamentul lui Ion foarte amuzant, cand femeia a cazut pe scari".

Implicatiile adoptarii globale (romanian-prime, french-prime, etc.), la nivel vorbit, al acestui sistem de limbaj au un potential mult mai mare decat sa stabilim daca Ion este sau nu este intr-un fel. Ganditi-va, numai, cum ar fi ca toti fanaticii religiosi sa spuna: "Eu ma regasesc cel mai bine in invataturile crestinismului si consider ca Iisus Hristos va salva lumea." in loc de "crestinismul este cel mai bun si Iisus Hristos este Mantuitorul". Dar este, oare, posibil sa nu mai folosim deloc verbul a fi? Ca un contraargument (pe langa cele aduse de critici): ma tot gandesc la cum ma jucam cand eram mic, cand crengile de copaci erau sabii si covorul era lava.


Informatii mai multe si mai formale gasesti aici.

Despre dogmatism acolo unde nu ii este locul si cum cuvantul 'pseudostiinta' merita o nou definite

"The science delusion is the belief that science already understands the nature of reality in principle, leaving only the details to be filled in." - Rupert Sheldrake

Acum ceva timp, Nicolaus Coppernicus a avut curajul sa spuna ca nu Pamantul este centrul Universului. A avut dreptate, inselandu-se. Se pare ca nici Soarele, asa cum propusese revolutionarul, nu este centrul Universului. Care e morala? "Corect" sau "adevarat" nu sunt doua din cele mai potrivite cuvinte pentru a descrie un model teoretic. De ce? Pentru ca acuratetea masuratorilor sunt direct proportionale cu caracteristicile instrumentului de masurare. Ce inseamna asta? Asta inseamna ca o sa-ti fie greu sa spui cu exactitate cate kilograme are un elefant, cand singurul instrument de care dispui este un cantar de mana. Ce faci in cazul asta? Presupui, construind modele predictive. Exemplu: Cu cat este mai mare un obiect, cu atat este mai greu. Cum testam asta? Folosind o balanta. Punem un elefant si un cal pe cele doua talere ale balantei si vedem ce se intampla. Intuitiv, elefantul inclina balanta in favoarea lui. Concludem, deci, ca teoria noastra este corecta si adevarata. Vine Ion, cu un balon plin cu aer, de doua ori mai mare decat elefantul nostru, si-l pune pe balanta. Ce observam? Rezultatele obtinute nu sunt conform predictiilor modelului nostru. Ce facem in cazul asta? Regandim modelul? Nu. Declaram studiul balonulului pseudostiinta, il ardem pe Ion pe rug si ii pedepsim aspru pe cei care mai vorbesc vreodata despre asta.

Daca ar trebui sa invatam o lectie din istorie, aceasta este faptul ca statornicia in stiinta inseamna dogmatism. Sau, folosindu-ma de cuvintele lui Bucky Fuller, "the universe consists of non-simultaneously apprehended events". Asta inseamna ca maine o sa stii mai multe decat azi. Comunitatii stiintifice, insa, ii place mult prea mult sa creada ca, in momentul in care a zis: "cu cat este mai mare un obiect, cu atat este mai greu", Dumnezeu i-a pus mana pe cap si i-a oferit reteta Universului. Si nimic nu scapa legilor lui Dumnezeu si comunitatea stiintifica este Moise coborat de pe Muntele Sinai. 

Merriam-Webster zice ca peudostiinta este un sistem de teorii, asumptii si metode, considerate in mod eronat stiintifice (link). Ce as mai adauga eu? Pseudostiinta - cuvant folosit mult prea des in limbajul comunitatatii stiintifice, dobandind astfel rolul de a marca (cam la fel de dureros cum se marcau vacile acum 50 de ani) cercetatorii care se abat de la "legile lui Dumnezeu".