Stop exploatării cu cianură între urechi!

Nu m-am putut abține și am scris ceva și despre Roșia Montană. Vreau să clarific de la început faptul că nu am de gând să înșir aici toate argumentele pentru care proiectul RMGC ar trebui respins [puteți găsi aceste detalii aici]. Ceea ce mă fascinează pe mine este maniera în care această problemă este gestionată de clasa politică, în special iscusința dovedită în arta de a modela componenta psihologică. Așadar, frazele ce vor urma vor gravita în jurul acestei teme.

Fie că dăm sau nu crezare teoriei conspiraționiste conform căreia o mână de oameni ar conduce întreaga lume, ar fi stupid din partea noastră să negăm faptul că activitatea politică din România (și nu numai) este infectată de interese personale. Licitații ilegale, contracte inexistente, falsificare de voturi, etc. Este oarecum irelevant dacă aceste mișcări sunt comandate de 10 oameni așezați la o masă rotundă, sau apar natural ca rezultat al lăcomiei atât de caracteristică pentru specia noastră, pentru că, la urma urmei, toate aceste mișmașuri aduc tot felul de beneficii părților implicate. Prin urmare, nu cred că ar exista mari diferențe în comportamentul acestor șahiști atunci când planurile lor sunt puse în pericol.

Cred că putem fi cu toții de acord că situația de la Roșia Montană este un astfel de exemplu de strânsoare de mâini prin locuri ascunse de ochii publicului. Tot felul de săpături în istoria birocratică a acestui proiect dezvăluie din ce în ce mai mult din secretul șahiștilor [un exemplu aici]. Câteva persoane s-au combinat la câteva contracte și vreo două trei promisiuni și s-au pus pe treabă. Totul a mers ca pe roate, până când autobuzele n-au mai putut circula din cauza unei mulțimi de oameni așezați în stradă care strigau ca la galerie că "s-a dat șpagă barosană pentru Roșia Montană". 

"Păi mi-ai zis ca n-or să fie probleme!"

"Da șefu', numa' că ăștia nu vor să înceteze. Da' n-ai treabă că rezolvăm noi."

Primul pas a fost să vadă de unde s-au informat toți hipstării ăia din stradă despre șmecheriile astea. Au profitat de faptul că internetul este o sursă de informare oarecum sensibilă la vârsta utilizatorilor (cel puțin în România), și s-au gândit să compenseze prin apelul la populația dependentă de o altă formă de informare, cum ar fi televizorul. Au bătut rapid în tastaturi niște contracte care ofereau sume ridicole pentru a difuza câteva spoturi publicitare cu Sanda Lungu (și, cred eu, liniște în jurnalele de știri despre ceea ce se întâmpla în stradă și mai ales motivul acestor mișcări, dar unii mi-ar spune că-s paranoic) și au sperat că vor câștiga restul poporului de partea lor. Ei bine, hipstării s-au pus pe tipărit ziare cu câteva informații care nu apăreau în acele spoturi și au profitat și ei de faptul că bătrâneii sunt fascinați de ziare gratuite. O fi din cauză că le-au citit, sau din cauza faptului că s-au săturat de toate măgăriile din țara asta, dar bătrâneii care au încercat ei să-i câștige de partea lor aplaudau de la geamuri marșul protestatarilor, ba mai mult, câțiva au ieșit în stradă să țipe și ei că "nu corporația face legislația".

N-au mai putut televiziunile să tacă, mai ales când aveau în fața porții mii de oameni care strigau "Rușine, rușine, rușine să vă fie!". S-a trezit și CNA-ul și a interzis reclamele RMGC pe motivul că "Bă! Ia stai oleacă... Da' ăștia nu încearcă să vândă nimic cu reclamele astea (poate doar gogoși). Asta-i campanie politică agresivă. Și mai și mint!" 

"Hmm... ce să facem, ce să facem... Gata! Știu! Hai să facem un referendum și să ciordim voturile!"

"Nu se poate că ar dura prea mult... și câte voturi poți ciordi? Tre' să rezolvăm aici, între noi. Fără popor!"

Și uite-așa s-a născut COMISIA SPECIALĂ (cue dramatic turn) care va investiga cu cea mai mare atenție și dedicație particularitățile acestui proiect și va decide dacă va fi sau nu aprobat. Comisia specială este formată din, ai ghicit, politicieni. Activitatea lor de a salva România de această lege neconstituțională constă într-o serie de întâlniri si discuții, care mai de care mai amânate și mai neconcludente. După declarațiile acestor salvatori, ei vor căuta respingerea legii inițiale. Asta înseamna că vor băga 120391203 de amendamente și mențiuni și alte astfel de portițe care să permită acceptarea legii și, zic ei, să modeleze proiectul în asemenea fel încât societatea românească să îl aprobe. Problema e că protestatarii vor respingerea proiectului în totalitate. Un fel de "du-te în spanac cu exploatarea ta și lasă munții așa cum i-o făcut Dumnezeu". Ei bine cum rezolvăm această diferență de interese? Politicienii vor să treacă legea pentru că vor neapărat să salveze România de insuficiența locurilor de muncă (if you know what I mean) și protestatarii vor să respingă legea pentru că multă cianură și multă moarte.

Ultima încercare a beneficiarilor RMGC este să se joace murdar cu ceea ce se întâmplă între urechile oamenilor. Părerea mea e că planul șahiștilor e să mai zăbovească o țâră, pentru că vine iarna. Pariază pe faptul că frigul va induce oamenilor lehamite și că aceștia vor înceta să mai iasă din casă. Deja se simte. Numărul protestatarilor scade văzând cu ochii. Dar este asta o măsurătoare validă a faptului că poporul începe să accepte acest proiect? În niciun caz. E un efect al neajutorării învățate. Plus că oamenilor le place să se mintă, mai ales când e vorba de un atac la imaginea de sine: "Cu sau fără mine e același lucru. Îi susțin de acasă. Se pune și asta.". E cam la fel cu situația în care îți spui uitându-te în oglindă că "gata, de maine mă apuc de sport!", și efectul acestui gând te face să te simți mai bine cu tine pentru că, în capul tău, deja ești un sportiv. Dar știm cu toții de câte ori am mâncat un ecler în loc să alergăm în jurul blocului.

Care e concluzia? Oricât aș fi de tentat acum să vă persuadez să ieșiți în stradă, pentru că, sincer, acum, mai mult ca niciodată, strada are nevoie de noi, aș face același lucru ca șahiștii despre care v-am vorbit. Rămâne la latitudinea fiecăruia să stabilească cu sine cât este de importantă această bătălie, dar ar trebui să fim conștienți de armele la care recurge clasa politică, pentru că sunt îndreptate în direcția fiecăruia dintre noi.

Eu personal mă bucur să văd atâția oameni care cred în schimbare și în progres și refuză să mai tacă în fața unor titluri fictive. Pe această cale, aș dori să le mulțumesc din suflet celor care pun cotul la muncă și construiesc o lume mai bună în care să crească copiii mei. 

Despre "mindfulness" și arta de a trăi aici și acum

Voi începe acest articol propunând cititorului un exercițiu pentru a înțelege puțin mai bine la ce se referă acest concept de mindfulness. După ce termini de citit această frază, oprește-te pentru 10-15 secunde din tot ceea ce faci și încearcă să conștientizezi multitudinea de senzații pe care le simți în momentul prezent, dar nu au fost incluse până acum în câmpul atențional: modul în care corpul tău intră în contact cu scaunul, podeaua sau orice altă suprafață pe care stai în acest moment, conștientizarea respirației (felul în care aerul intră și părăsește corpul), gustul care îl ai în gură și mirosul camerei în care te afli, multitudinea sunetelor din jur, etc. Cu alte cuvinte, trăiește pentru 10-15 secunde aici-ul și acum-ul.

Un scurt istoric al mindfulness-ului: așa cum probabil ați anticipat deja, mindfulness-ul își are originea în istoria filosofiei buddhiste. Una din cerințele pe care o persoană ar trebui să le îndeplinească în procesul de căutare a stării de iluminare, spune Buddha, este aceea de a trăi conștientă de momentul prezent (conscious living, mindful living). Istoria și învățăturile filosofiei buddhiste sunt subiecte care, într-adevăr, merită explorate, însă scopul acestui articol este altul. Deși inițial promovată într-un context oarecum religios, practicarea meditației pentru a cultiva mindfulness-ul poate fi, și este adoptată în contexte seculare. Aceasta a fost introdusă prima dată în domeniul medicinei de Jon Kabat-Zinn în anii '70, conturând un program de tratament al stresului la persoanele suferinde de boli cronice, și nu numai (mai multe informații despre Mindfulness Based Stress Reduction). Eficiența acestui program a atras atenția medicilor și a psihologilor și, în prezent, sute de studii clinice atestă utilitatea practicării meditației de tip mindfulness (de sine stătătoare sau în combinație cu alte tehnici terapeutice) în tratarea anxietății, stresului, prevenția recăderilor în cazul depresiei și unele tulburări de personalitate, cum ar fi borderline-ul. Mai simplu, mindfulness-ul este benefic și știința susține această afirmație. 

Cu toate că majoritatea studiilor sunt focalizate pe cazuri patologice, această practică poate fi folosită și în scop de optimizare. Adică da,oricine poate practica meditația de tip mindfulness pentru a profita de beneficiile asociate acesteia. Probabil prima întrebare care vine în minte este: "ok, și ce treabă are faptul că eu sunt conștient de senzația pe care o am când stau pe scaun cu sănătatea mea mintală?". Cam la asta se poticnesc și cercetătorii în momentul de față. Merge, știm asta. Dar de ce?

În primul rând, să încercăm să definim acest mindfulness. Deși lucrurile sunt oarecum ambigue, majoritatea autorilor cad de acord asupra faptului ca mindfulness-ul presupune focalizarea atenției asupra evenimentelor derulate în momentul prezent și acceptarea non-evaluativă a acestora în câmpul conștiinței. Cu alte cuvinte, dacă, de exemplu, simți ca te doare mâna, nu cataloghezi senzația ca durere, ci simți experiența ca atare.

Părerea mea este că mecanismul prin care mindfulness-ul promovează sănătatea mentală este unul multi-fațetat. În primul rând, consider că unul din factorii care contribuie la această stare de bine este de tipul unei intervenții simptomatice. Spun "în primul rând" pentru că am ales o abordare cronologică și această stare de bine este imediat resimțită la sfârșitul unei sesiuni de meditație de tip mindfulness. Să dăm un exemplu. Ai în minte o problemă: te gândești constant la faptul că trebuie să plătești facturile restante și nu ai bani. Te așezi frumos în poziție de lotus și te pui pe meditat. Efectul imediat este faptul că atenția ta este relaxată în momentul prezent. Nu te mai gândești la stimulul stresor, ceea ce înseamnă că stresul rezultat din această cauză va scădea. Evident, faptul că ești zen nu îți rezolvă facturile, dar te ajută să nu te mai gândești constant la asta. 

Practicarea meditației de tip mindfulness are, de asemenea, efecte benefice pe termen lung. Pentru a contura un al doilea posibil mecanism, este necesară o precizare. Meditațiile de tip mindfulness vizează și monitorizarea și conștientizarea activității cognitive. Cu alte cuvinte, încerci să fii conștient de gândurile tale și de faptul că acestea sunt ceea ce sunt: gânduri - o modalitate de reprezentare a realității în care trăiești. Odată conștientizat acest lucru și practicat nu doar în cadrul meditațiilor, ci și în viața de zi cu zi, individul începe să fie conștient fie de anumite pattern-uri în gândire, fie de gânduri specifice care pot provoca distres. De exemplu, când o persoană înțelege faptul că frica de a iniția conversații cu persoane necunoscute este dublată de anumite gânduri de genul: "N-ai treabă, sigur n-o să-i placă de mine." și cataloghează aceste afirmații ca fiind simple gânduri și nu realitate, modificarea patternului comportamental este mai probabilă. Cu cât experimentezi mai mult și ieși mai frecvent din zona ta de confort stabilită de câteva frontiere mentale, cu atât vei simți mai frecvent o stare de împlinire în raport cu viața ta. Consider acest al doilea mecanism unul foarte important și se pare că nu sunt singurul. Există multe terapii care folosesc mindfulness-ul cu scopul de a identifica astfel de gânduri automate și majoritatea studiilor de la ora actuală sunt focalizate în această direcție.

În orice caz, este posibil ca privind lucrurile dintr-o perspectivă exclusiv științifică să dezbracăm, pentru cei neinteresați, practica meditației mindfulness de toată frumusețea sa empirică. Ce pot să afirm este faptul că, dacă filosofia voastră de viață spune că orice experiență este o binecuvântare, atunci practicarea meditațiilor mindfulness este un must-do. E un reminder că ești viu, că ești aici și că asta e tot ce ai. Pe mine, personal, m-a ajutat să-mi ordonez puțin viața și să prioritizez ceea ce consider că este cu adevărat important. Pe lângă efectele benefice care le-am enumerat, este o metodă incredibilă de auto-cunoaștere și asta, cred, e una din întrebările la care toți vrem sa aflăm un răspuns. 

Pentru cei interesați, puteți să încercați o meditație ghidată de Kabat-Zinn (de exemplu asta, care este o meditație excelentă condusă de el la sediul Google). Puteți de asemenea să vă procurați prin diferite metode, mai legale sau mai puțin legale, CD-urile cu meditațiile ghidate ale acestuia din cadrul MBSR. Great stuff!