
Acum ceva timp in urma Rupert Sheldrake a tinut o prelegere la TED, faimoasa pentru faptul ca a fost ulterior "interzisa" de acestia, declarand ca ceea ce vorbeste el acolo este de fapt pseudostiinta si nu isi are locul in aceeasi oala cu celelalte idei promovate de ei. Evident, comunitatea a explodat, acuzand TED de practicarea cenzurii si agenda politica. [ prelegerea - discutia ]
Ce vorbeste el, pe scurt, e faptul ca materialismul paradigmei stiintifice actuale impiedica progresul. Acesta acuza cercetatorii de purtarea ochelarilor de cal, sau ca au, ceea ce numea R. A. Wilson, un "reality-tunnel" inflexibil. El ridica problema subiectelor tabu, cum ar fi telepatia, si cum un rationament strict materialist respinge prin definitie ipoteza existentei unui astfel de fenomen, investigarea lui devenind, prin urmare, redundanta. Sheldrake invoca cateva studii realizate pe relatia dintre caini si stapanii lor [cum ar fi asta], sentimentul care il ai cand cineva se holbeaza la tine (the sense of being stared at), cum de stii cine te suna cand iti suna telefonul, si altele, care ridica cateva semne de intrebare cel putin interesante.
In cazul unui episod telepatic ai nevoie de cel putin doua fiinte care "comunica" si un canal care face acest schimb de informatie posibil. Conform viziunii actuale din comunitatea stiintifica, acest canal trebuie sa existe cumva in spatiu si timp. Evident ca nu umblam cu cabluri dupa noi care sa ne conecteze unul de altul, deci care este domn'le canalul ala? Asa ca devine din ce in ce mai clar motivul din spatele scepticismului cu privire la existenta acestui fenomen paranormal.
Principala problema a unei paradigme este ca ea pleaca de la cateva asumptii care capata valoare de adevar incontestabil, in maniera axiomatica. Materialismul asuma faptul ca realitatea este in intregime construita din materie care respecta legile fizicii clasice. In acelasi timp, o perspectiva materialista asupra realitatii este implicit una determinista, ceea ce inseamna ca orice efect are o cauza - realitatea este ca o masa imensa de biliard cu bile care se ciocnesc incontinuu intre ele.
Rolul unei teorii este de a identifica legi si constante cu ajutorul carora sa poti face predictii. De exemplu, in cazul psihologiei evolutioniste reproducerea si supravietuirea sunt considerate constante esentiale in motivarea comporamentului uman. Cu alte cuvinte, te duci sa te tunzi pentru ca, de fapt, asta iti mareste sansele de a-ti gasi o prietena (desigur, exemplul este extrem de grosolan si prin urmare discutabil, dar scopul lui este pur ilustrativ). Din pacate, odata articulata, o teorie tinde sa aiba neortodoxul obicei de a deveni realitate pentru cei care o considera plauzibila. Si atunci cand iti insusesti o teorie ca fiind realitate, te astepti ca lucrurile sa se intample conform acelui model.
Revenind putin la exemplul cu telepatia, spuneam ca acest fenomen devine improbabil ipso facto. Nu ai un canal de transmitere existent in spatiu si timp => nu ai transmitere. Suprinzator, totusi, este faptul ca la ora actuala comunitatea academica nu are nevoie de mai mult decat ceea ce cunoaste deja pentru a putea genera posibile explicatii in aceasta directie. Majoritatea acestor cunostinte sunt des discutate in cadrul fizicii subatomice, unde non-localitatea tine ocupata atentia cercetatorilor. De exemplu, o particula aflata in stadiul de quantum superposition exista in toate starile ei posibile in acelasi timp. Adica poate fi si aici, si acolo, si dincolo in acelasi timp. O corelatie non-locala se refera la legatura dintre doua particule separate in timp si spatiu care se comporta instant similar (asta inseamna ca mai rapid decat viteza luminii - relatia dintre ele transcede dimensiunea spatio-temporala). Adica, cand una se roteste spre dreapta, cealalta se roteste instant spre stanga.
Problema e ca fizica cuantica nu prea are sens intr-o grila de lectura newtoniana, motiv pentru care se tot stipuleaza faptul ca principiile acesteia nu au legatura cu lumea materiala, pe sistemul "pai ce, tu ai vazut ceva si aici si acolo si dincolo in acelasi timp?". Personal, consider ca validitatea acestui argument devine chestionabila prin simplul fapt ca se bazeaza pe o delimitare artefactuala intre lumea materiala si lumea subatomica. Cu alte cuvinte, aceasta necesitate de a separa mediul inconjurator in bucati este legata de capacitatea limitata a sistemului nostru cognitiv si tocmai de aceea ar trebui sa aiba valoare strict instrumentala. Dar eu tot spun ca oamenii ajung sa se teama de Omul Negru. Lumea devine astfel o infinitate de bucatele si nu mai este un intreg.
De ce ne este greu sa plecam din statia de autobus, cand autobusul nu mai vine? Pentru ca am investit deja mult prea mult timp in asteptarea a ceea ce ar trebui sa se intample. In aceeasi maniera, consider ca atunci cand ajungi sa respingi din start diferite ipoteze si alegi sa ignori argumentele care o sustin, te cam astepti. Urmaresti o teorie, nu urmaresti realitatea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu